Simplu
by Andrei
Aseară, către seară, sau în miez de noapte, în funcţie de insomniile fiecăruia, aflu de la Cristian Tudor Popescu că ura este un sentiment nobil. Că ai nevoie de forţă pentru a o impune, şi neapărat trebuie să fi bogat ca să ţi-o permiţi. Se pare că e un subiect la modă. Alaltăieri vorbise Mircea Badea despre ea, ieri CTP-ul… să mai adaug ceva? Eu sunt proprietar. Am cumpărat-o la bucată. Şi nici măcar nu ştiam cum zace în mine spiritul antreprenorial. Parcă aşa îi spune?
Bună dimineaţa.
Muncă. Sociologie. Statistică.
[pauză]
Economie. Politică. Retorică.
[pauză]
Consumerism. Minimalism. Muncă.
Noapte bună.
===
Dar să încep să spun povestea…
Am avut nevoie de aproape zece ani să înţeleg că statistica nu este sociologie. Mai repede am înţeles statistica decât acest mic secret. Nu te trimit înspre vreun tratat academic acum. Spun doar că lucrăm cu unelte nepotrivite. Pentru un filolog atent aşa cum eşti tu, cititorul meu, e mult prea clar… aplicăm statistici pe dinamici sociale. Undeva e un dezacord, o notă falsă, un afront. Eu am înţeles că sociologia nu este statistică. Economiştii însă de abia de curând s-au prăbuşit din corcoduş, din cocotier… imaginea literară e generoasă. Abia acum încep să întrevadă fractura dintre statică şi dinamică. Toate cele bune. Spor la muncă.
Astăzi vi se oferă nume. Numele unor autorităţi. Teoreticieni la modă. Rubini e cel mai în vogă. Doar el e specialistul în criză. Când un ministru ajunge să se roage la bunul Dumnezeu, ce nu spune el, ce a aflat, dar îi este prea greu să înţeleagă, e că modele statistice, chiar şi acolo, la Banca Naţională, acolo, la Banca Încrederii în Specialişti au făcut poc. Nicidecum boc, căci boc e doar o glumă. Cam proastă ce-i drept.
Consumerism. Ideea e simpatică, dar tare îmi este teamă că e puţin depăşită. Eu consum, Tu consumi, Noi consumăm, banii circulă, economia creşte. Sunt doar sociolog, încerc acum să îţi reamintesc. Noi avem şi îmbuibarea. Cu o elită falsă, relativ conştientă de lipsa ei de legitimitate, consumul, dar ce spun eu, consumul de lux, a devenit moneda de schimb pentru valoarea personală. Nu prea e mare lucru de capul meu, dar uite ce Bentley frumos am parcat în faţă. Mai avem şi sărmanii, cei care în sărăcia lor au încercat să se apropie de puternicii zilei prin consum. Ăştia şi-o iau în freză primii, căci au trecut în dorinţele lor nesăbuite dincolo de pragul falimentului personal.
Şi acum… de ce criza va fi mai criză decât poţi să îţi imaginezi?
Simplu. Consumerismul nu mai e posh, fancy, trendy… spune-i cum vrei. Ce e hot acum e minimalismul. Cu o etică stoică în spate, cu ceva zen pentru bună dispoziţie, pentru minimalist este de prost gust să cheltuie bani. Şi nici măcar din zgârcenie. Un funcţionalist fervent, până către fanatism, el nu va mai cumpăra mare lucru. Orice nou element, pentru el, are nevoie să fie integrat. Iar dacă cumva consumă timp, sau produce dezordine… sparge armonia. Nu, nu aşa.
Bun venit în epoca minimală. Modelaţi dacă mai puteţi.
Este doar un exerciţiu de sociologie intuitivă.
S-ar putea să mă înşel, dar nu cumva să spui că nu ţi-am spus.
Sursa foto: Simplicity, originally uploaded by ♥babybee.