Fără titlu…(II)
by Andrei
… sau tragi-comedie cu 1 actor şi 4 personaje
ACTORUL:
Un prăpădit (sau Actorul)
PERSONAJELE:
Vocea conştiinţei (sau Conştiinţa)
Cel timid
Cel vorbăreţ
Cel tăcut
* * *
Actul 1 (şi singurul).
Scena 1.
Un prăpădit, tolănit pe o canapea, tace, zace.
Vocea conştiinţei: Nemernicule. Nu eşti bun de nimic. Când ai reuşit tu vreodată ceva?
Un prăpădit: (tace)
Vocea conştiinţei: Nu te vezi? Gras şi fără chef cum eşti? … De-abia îţi mişti curu’ de pe’un scaun pe altul…(mai liniştită)… Nici azi n-ai făcut nimic. (cu lehamite)… Laşi aşa să treacă viaţa pe lângă tine…(cu uşoară iritare)… Zilele astea nu ţi le mai dă nimeni înapoi…
Cel timid (intră tiptil): Dar poate că…?
Vocea conştiinţei(urlă): Cee?
Cel timid se retrage uşor, Vocea conştiinţei, obosită, se aşează lângă Un prăpădit. Adoarme.
* * *
Actul 1.
Scena 2.
Cel timid. Pe drum.
Cel timid: (îngrijorat) Ce mă fac? Ce mă fac?… Toate planurile şi ratările sunt la ea… Ce mă fac? Ce mă fac?
* * *
Actul 1.
Scena 3
La o masă. Cel vorbăreţ şi Cel tăcut.
Cel vorbăreţ: Iară întârzie…
Cel tăcut: (tace) …
Cel vorbăreţ: Sigur a rămas blocat în bibliotecă… Ce atâta documentare? O viaţă de ratat e o viaţă de ratat. Doar a mai avut atâtea cazuri… sau cum i-a zis un coleg acum câteva zile… Vezi de ce eşti doar înger clasa a treia? - prea multă carte prosteşte. (Cel timid intră grăbit, se aşează; Cel vorbăreţ continuă)… Când vei deveni profesor de tehnici şi metode de salvare a sufletelor… Atunci, da… Stai în bibliotecă…(către Cel timid)… revino-ţi! Da-i una peste cap şi pune-l pe picioare.
Cel timid: (pe nerăsuflate, cu întreruperi) Dar e puternică… Toate vorbele şi argumentele sunt la ea… I-a explicat ratările în zece mii de feluri… (uşor trist)… iar eu n-am trecut decât de Tehnici de salvare a sufletelor chinuite, partea a III-a… (uşor încrezător)…ăsta cred că ar putea să ne fie studiu de caz până în viata de apoi a şaptea…?!?
Cel vorbăreţ: Eh, ca doar nu îţi dai bacul acuma cu el… Bagă-i minţile în cap! N-ai auzit ce spun oamenii… Bătaia-i rupta din rai!… Ce mai aştepţi… Arde-l!
Cel timid (încurcat): … dar dacă îmi scade Arhanghelul media la purtare?
Cel vorbăreţ: Eh,… nu mai ţi minte ce ne zicea tipu ăla de a dat balanţa judecăţii peste cap…Scopul scuză mijloacele!
Cel timid: Dar mi-e milă…
Cel vorbăreţ: Vezi… aici greşeşti tu… Mila-i pentru cerşetori nu pentru îngeri…
Cel tăcut (se ridică, întinde încet mâna către Cel timid, între degete ţine o mărgică):
Oferă-i un joc…
* * *
Fallen Angel, originally uploaded by Toni Blay.
Actul 1
Scena 4 (şi finală)
Actorul se trezeşte, se ridică şi păşeşte. Conştiinţa îl urmează uşor.
* * *
cortină.
Comentarii
o tragi comedie pe care-o traim cu totii, candva. mi-a placut. mult. personajul “cel tacut” m-a cucerit… cu tacerea lui. si da, de constiinta n-ai cum sa scapi…
o zi faina, pe mine m-ai binedispus cu piesa ta. multumesc.
Care este personajul tău favorit?
Eu am ales unul.
[răspunsul meu e deja scris, şi îl public aici peste două zile]
Toate la un loc, sau cate putin din fiecare.
Dar, dintre toate, cel mai mult, vocea constiintei. Critica, perfectionista, neobosita, mereu prezenta. Vocea constiintei care azi mi-a dat mii de batai de cap si m-a facut praf.
Astept si raspunsul tau.
In sfarsit..o minune ca am primit mailul cu blogul tau si m-am pus sa-l devorez. Asa am gasit sceneta pe care ai uitat sa mi-o trimiti !!!! nu mai conteaza, rabdarea mea a primit ceva neasteptat: o bijuterie de piesa, superba. Bravo,
Cat despre personajul preferat acesta este Cel tacut cu replica ”Ofera-i un joc”.
…macar e o solutie, un joc te face sa pierzi dar te motiveaza sa lupti pana castigi. Un joc ce s-ar putea numi ”experiență de viață„ Oricum fiecare personaj are un neajuns: unul care vorbeste mult, unul care gandeste dar se abtine, unul care nu are curaj si cea din urma cicalitoare Constiinta – dusmanul Vinei. Dupa logica ea ar fi poate cea mai influenta in viata noastra. Numai sa avem grija sa nu ne impotrivim prea tare in fata ei c-o s-avem de regretat.
Pe curand,
lory
Aveam libertatea să aleg mărgica. Dar nu am vrut să stric jocul.
Un prăpădit e personajul meu preferat. Sărmanul, are nevoie de un “sobor” de îngeri pentru-n singur pas.
[...] 2. Fără titlu… (II). [...]
[...] Trecerea de la o platformă precum WordPress către propriul domeniu am mai încercat-o o dată. Și am eșuat. Lamentabil. Într-un text mai vechi, spuneam că urăsc imaginația. Da. Și motivez acum. Nu am avut niciodată răbdare cu lucrurile care îmi plăceau. Fantasma îmi dădea târcoale… sau mai pe românește, mai binele este dușmanul binelui. Cum ar fi dacă ar fi perfect. Eram nemulțumit de ceea ce era, de ceea ce aveam. Și tot așa… prin renunțare și înfrângere am ajuns la… ura de mine. [...]