[un text cu mult prea multe imagini]

Îi urăsc pe cei care îţi aruncă în faţă cu imaginaţia lor. Pe cei care se răstesc la tine cu expresii de genul sunt plin de idei. Da, şi…? Unde sunt ele? Pachetul strălucitor l-am văzut, dar unde este conţinutul? Unde e ideea? Ah, era o surpriză. Ai ascuns-o bine la fundul sacului, lăsându-mă pe mine să o caut. Să te descopăr. Scuze, nu am întotdeauna timp să fac curăţenie în sufletul tău. Arată-mi de la început că merită. Şi nu prin vorbe. Nu cu etichete. Ci simplu. Ăsta-s eu.

Horse racing, originally uploaded by Paolo Camera.

Urăsc imaginaţia. M-a încurcat întotdeauna. De la primi paşi într-un proiect, oricare ar fi fost el, construiam deja castele de nisip. Imaginea ideală a cum ar fi trebuit să fie lucrurile. Realitatea însă e un măgar îndărătnic. Te poate duce pe cele mai abrupte pante, dar numai după o voinţă a ei.

Niciodată nu îţi iese aşa cum spui tu, aşa cum vrei tu, aşa cum crezi tu.

Şi atunci? Atunci planifici.

Dacă eşti cinstit cu tine vei recunoşte însă că 5 din 7 planuri nu se îndeplinesc niciodată. Iar cele două care o fac sunt accidentele fericite. Dramatice de-a dreptul. Cu bucuriile şi întristările de pe parcurs. Cu obstacole aparent de netrecut, cu nesperatele aripi ce te ridică peste câte un zid.

Iar la final, la final e curcubeul. Ai ajuns pe creasta dealului unde l-ai văzut prima oară doar pentru a constata că mai ai încă vreo doi munţi şi-o vale-adâncă de trecut până când, poate…, să-l ajungi. Apa vie. Acolo unde s-au bătut balaurii. E fantastic, dar fantasma asta ne ţine pe picioare, face obstacolele mai uşoare. Ea dă un brânci înaripării tale.

*   *   *

Contradictoriu, nu?

Urăsc imaginaţia şi îţi ofer la schimb fantasma.

Poate că este o greşeală undeva.

*   *   *

Dresorul gândurilor tale

O imagine, o intuiţie, o idee… Grozav. Ea s-a născut. Şi e a ta!

Să zicem că este un cal de curse. Cel mai frumos dintre născuţi. Atâta doar că astăzi nu este ziua câştigătorului la Derby. Azi doar ce s-a născut. Azi chiar de-abia se ţine pe picioare. Iar tu, stai lângă el. Îi eşti dresor, îi eşti îngrijitor. Îi eşti şi mamă, îi eşti şi tată. Suzetă dacă vrea. Oricum le-ai aşeza, povestea nu e despre tine. Eşti, simplu, crescătorul de idei.

Şi mai apoi, el creşte. Şti când e bucuros şi când e trist. Şi-l vezi aşa cum el aleargă. Mai cu elan, mai fără chef. Dar eşti atent. E calul tău de curse. Este speranţa către glorie. De împlinire şi extaz.

La Derby

Cu cel mai bun jockeu… şi ai ieşit pe locul 3. E întristare, supărare. Şi suferinţă, jale mare. Poate chiar plângi. Iar el, e lângă tine, şi poate chiar mai trist. În plus, mai e şi obosit. Îţi lipeşti faţa de botul lui cald şi te pierzi în amintirile lui. Sunt amintirile în care l-ai crescut. Şi l-ai iubit. Eşti fericit.

*   *   *

E o speranţă întoarsă de-a-ndoaselea.
Dar, din câte ştiu, din ce am verificat până acum…
…cam aşa se trăiesc împlinirile noastre, de oameni cu vise, speranţe şi aşteptări.