Cu Ură

În urmă cu vreo doi ani, un prieten drag m-a botezat. Eşti omul slogan. La început am luat-o drept o glumă bună, chiar am fost mândru de noul nume. Reuşeam să spun în două, trei cuvinte ceea ce era cu adevărat important. Mai apoi m-am surprins. Atâta tot? Eşti doar ambalaj? Eşti plastic? Tare neplăcut. Dar nu am stat. Aşa cum Liiceanu, filosoful, încearcă să exorcizeze ura, tot astfel mi-am zis şi eu că aş merita o mică incizie. Fără anestezic. Măcar să văd ce-i dincolo.

Blindness, originally uploaded by yugoroyd.

De unde să încep?

La începuturile ordinii am înţeles că-i bine să îţi faci o listă.

Dar cum?

Care sunt cele mai bune slogane?

1, 2… La doi m-am oprit. Abandon vei spune.

Dar, nu… Locul doi era aşa:

Barack Obama: Change!?!

People: Yes, we can.

*    *    *

M-am întors târziu, mult mai târziu, la neterminata mea listă.

Acolo lucrurile se aşezaseră un pic altfel…

Nike: Just do it !

Barack Obama (poate chiar tăcut): Change!?!

People: Yes, we can.

*    *    *

Epilogul îl ştiţi şi voi: un popor fericit, un preşedinte ales, multe produse vândute.

*    *    *

Am auzit prea adesea oameni spunând:

- Vreau politicieni sinceri… iar în fundal, cuvintele nerostite… cinstiţi, oneşti şi poate chiar spontani.

Oare chiar ştim ce ne dorim?

*    *    *

Dar să produc incizia:

- Pregătit?

- Cât se poate de pregătit. Fără surprize!

- Dar oare nu surprizele dau farmecul vieţii?

- Se prea poate. Dar te întreb şi eu, oare un răspuns pregătit şi bine formulat nu poate avea acelaşi impact în momentele cheie?

Cred ca e vorba despre pregătirea uneltelor. Sunt armele cu care mergi la luptă. În lupta conversaţiilor. Acolo la vorbe, unde toţi sunt pricepuţi. Şi ce alegi? Doar speranţa că spontaneitatea te va scoate din încurcătură, sau, asemeni unui Bobby Fisher, gândeşti şi tu câteva mutări înainte?

Şi pregătirea poate surprinde. Scenariul l-ai încercat deja. Tu cu tine. Iar în momentul în care vine replica, replica ta, oamenii ce se lasă înfăşuraţi în propria spontaneitate rămân în urmă.

Nu întotdeauna, căci şi spontaneitatea îşi are genialitatea sa. Dar cel mai adesea.

Spontaneitatea e de prea multe ori doar o încercare de eschivă la un atac pe care vrei să îl parezi.

Când, cu o minimă pregătire, poţi fi tu cel atent, cel concentrat, cel care să ia în considerare toate posibilele mişcări ale adversarului. Nu e conflict, nici competiţie, nici ură. E doar o bună pregătire.

Îmi doresc politicieni pregătiţi.

*    *    *

La un moment dat am scris cum că urăsc cuvintele peste şase litere. M-am războit cu multe. Şi totuşi, unul dintre ele mi-a rămas drag. Îl cheamă serendipitate, şi l-am înţeles când l-am văzut întruchipat într-o simpatică domnişoară din filmul Dogma. Dar până să mergi să închiriezi şi tu filmul, dau eu aici definiţia seacă, din DEX: fenomenul sesizării anumitor aspecte ale descoperirilor ştiinţifice întâmplătoare.

*    *    *

Mi-am amintit din copilărie o replică a bunicului meu:

- Acum nu le mai spune că-s proşti. Cică-s slab pregătiţi.