Hypertext: Bine ați venit!

by Andrei

Zeitgeist. Pentru o lungă perioadă de timp am regretat că nu am reușit, atunci, la momentul potrivit, să fi învățat germana. Am regăsit cuvântul mult mai târziu în engleză fără să fi știut că și filosofii noștri  îl preferă netradus. Zeitgeist… adică cum ar veni… atunci când simți că nu mai ești singur. Sigurul care gândește așa, în vremea ta. Vei afla însă mai mult despre ceea ce vreau să îți spun cu un simplu click. Zeitgeist – click. Nu, nu aici. Acolo sus. La început. Și e prima surpriză. Începând de azi, în deschiderea fiecărei postări voi da câte un link către un text care m-a impresionat. Un text. Un link. Atât.

Zeitgeist, încărcat în Flickr de Frau Doktor

Trecerea de la o platformă precum Wordpress către propriul domeniu am mai încercat-o o dată. Și am eșuat. Lamentabil. Într-un text mai vechi, spuneam că urăsc imaginația. Da. Și motivez acum. Nu am avut niciodată răbdare cu lucrurile care îmi plăceau. Fantasma îmi dădea târcoale… sau mai pe românește, mai binele este dușmanul binelui. Cum ar fi dacă ar fi perfect. Eram nemulțumit de ceea ce era, de ceea ce aveam. Și tot așa… prin renunțare și înfrângere am ajuns la… ura de mine.

Când am ajuns acolo, m-am ridicat. Și am pășit. Dar încă temător. Cu Ură, la lansare, acum trei luni și un pic nu era decât o simplă glumă depresivă. Eram încă în zona în care așteptam ca cineva, altcineva de cât mine, să facă în așa fel încât să-mi fie bine. Câteva zile mai târziu a apărut și motivația. Acel pentru că! Nu sunt marxist, dar îmi place să caut paternitatea unor vorbe înțelepte. Cu ură… pentru că drumul spre iad e pavat cu bune intenții – Karl Marx.

Și ce vroiam în fapt să spun. Oriunde te-ai afla. Oricât de neplăcute ar fi lucrurile pe care trebuie să le faci… întotdeauna, mai devreme sau mai târziu, va apărea un pentru că anume. Acel pentru că va face ca orice povară ce-ți va sta în cale să nu mai pară grea. De netrecut. De neclintit. Și știu asta. Am trăit asta. Am fost gunoier. Nu e literatură.

Nu scriu decât despre temeri depășite am spus odată în finalul unui text. Iar după ce m-am recuperat pe mine, am început să recuperez și ceea ce sunt. Sunt sociolog. Iar aici regretul. Nemțeasca e limba filosofilor. Mi-aș fi dorit să o știu doar pentru a-l citi pe Simmel. Georg Simmel. Părintele înțelept al sociologiei. Și sunt recunoscător celor de la care am învățat. Lui Robert Ezra Park, cel care s-a aventurat către întemeierea Sociologiei ca știință. Sunt recunoscător lui Robert K. Merton, pentru serendipitate, și sunt recunoscător profesorului meu, Robert Prus, cel care a avut încredere în mine. Eu, prea copil atunci, am înșelat-o.

Nu știu mare lucru despre blogosferă, dar, cunoscuți de-ai mei au aflat câte ceva. Antropologul Michael Wesch:

Înapoi la… Zeitgeist. Vreme de trei ani, crăcănat transatlantic — cu un picior în Canada și cu unul încă acasă, în România — am înțeles ceva. Revoluția tehnologică este mult mai adâncă și mai profundă decât mica noastră revoluție politică pentru care încă nu suntem împăcați. Cu trecutul. Între noi. Și cu noi înșine.

Și acceptând acest fapt, am mai observat ceva. Și ei… acolo, dincolo… sunt debusolați.

Aș vrea ca bloggerii români să fie așa, și așa, și așa. Iar astfel ofer o parte din locurile mele de joacă. Și nu sunt generos. Îmi doresc doar să fim mai buni. Căci mai e mult de muncă… dar se poate!

Post scriptum (pentru pretențioși)

Știu. Mai sunt o sumedenie de lucruri de aranjat în noua casă. Webmasterul meu îmi este prieten bun. Mai mult, este decis să mă învețe să pescuiesc. Întreg weekendul am scâncit când furios când neputicinos în fața php-urilor, css-urilor. Iar acum la lansare… chiar aștept critici, sugestii… sunt exercițiul necesar.

Post-scriptum(pentru curioși)

Voi avea blogroll. Și pentru că 1 aprilie sună rău… să fie 31 martie 2010. Dar cum? Primii 100 de comentatori-bloggeri de pe noua platformă vor intra  în blogroll. Caut bloguri bune este titlul pe care un prieten l-a dat unui text de-al lui.  Eu nu caut. Eu sper să mă găsești. Iar dacă ceea ce am de spus are vreo noimă, dacă ceea ce scriu te-a provocat la dialog, atunci, te asigur, vei fi în blogroll. Și… cum totul merge pe relații, interese… îmi pare rău să anunț… deja nu mai sunt decât 90 de locuri. Zece le voi da la prieteni.Cine știe poate sunt plecați în concediu, poate sunt supărați.

Doamne, societatea asta  nu-i corectă. Și chiar de-ar fi… mare plictiseală.